Cadrul natural

Releful

Situată în Câmpia Transilvaniei, comuna Mica are altitudini cuprinse între 230 m în Lunca Someşului şi 439 m ( Dealul Pusta). Forma predominantă de relief sunt versanţii, cu complexitate mare de expoziţie şi pante, cu lungimi mai mari de 200 m şi pante cuprinse între 5-40%
Localitatea Mica are altitudini cuprinse între 234 m în luncă, locul numit "La Rât" la 338 m. Dealul Mare din apropiere. Relieful are aspectul unui platou, puternic fragmentat de culoare, interfluvii largi şi prin prezenţa crestelor orientate spre nord şi a suprafeţelor structurale. Prin pitorescul sau aparte, relieful comunei constituie o importantă sursă turistică neexploatată până în prezent.
Dealurile care împrejmuiesc ca o fortareaţă, reprezintă pentru cei care locuiesc aici o garanţie ca au casa si vatra statornică.
Relieful prezintă un grad mare de fragmentare pe orizontală şi are altitudini care scad de la nord la sud. La baza versanţilor şi în terasa de luncă predomină materialele sedimentare (pietriş, nisip, maluri).

Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică este subordonată bazinului hidrografic Someşul Mare, care udă partea de nord a comunei, având afluent de stânga râul Someşul Mic, graniţă de vest a comunei.
Alte ape importante sunt Pârâul Bandăulul, mai numit Pârâul Unguraşului sau Nireşului, afluent de dreapta al Someşului Mic, Pârâul Sabăului, Pârâul Merilor (Satului) şi Valea Cireşoii, afluenţi de stânga ai Someşului Mare.

Clima
România se află în zona temperată datorită poziţionării pe glob, carecteristică continentală fiind dată de poziţia ei in Europa. Prin poziţionarea în nord-estul Transilvaniei, comuna Mica se încadreaza într-o zonă de interferenţă a influenţelor vestice şi oceanice.
Din punct de vedere al temperaturii şi precipitaţiilor se constată prezenţa anilor ploioşi şi a celor secetoşi, o creştere a temperaturii atât iarna cât şi vara. Temperatura medie anuală este de 8.2 C iar precipitaţiile medii sunt cuprinse între 657-680 mm.

Caracteristici geotehnice
Geologic zona aparţine miocenului, caracterizat de formaţiuni din tartanian şi burdigalian, ca : argile marnoase, gresii, argile, luturi, nisipuri şi depozite sollfere.
Vegetaţia este ocupată în special din păşuni şi fâneţe (1 950 ha), păduri de foioase (1 280 ha), vii si livezi (280 ha) şi teren arabil (2 250 ha) cultivat în special cu cereale.

Fauna
Varietatea florei şi climatul specific au creat un mediu favorabil pentru anumite specii de animale salbatice care trăiesc prin pădurile care constituie patrimoniul forestier al zonei
Întâlnim în păduri animale de interes cinegetic şi anume: mistreţul, căprioara, iepurele, viezurele, lupul, veveriţa, ursul brun mai rar.Din categoria pasărilor se întâlnesc: fazanul, gaiţa,privighetoarea, ciocănitoarea, vrabia, piţigoiul, potârnichea, raţe sălbatce, gâşte sălbatice.
În ceea ce priveşte fauna zonelor locuite menşionăm: şobolanul de casă, soarecele de casă , nevăstuica şi dihorul. Podurile caselor vechi sunt preferatele liliecilor şi cucuvelelor.

 

Vegetaţia
Vegetaţia naturală este reprezentată de dealurile cu paşuni şi fâneţe şi pădurea care formează cadre compacte pe dealurile comunei. În fâneţe frecvente sunt paiusul, firuţa, iarba câmpului iar în locurile umede: piciorul cocoşului, rogozul şi pipirigul. Pădurea se dezvăluie într-o varietate de arbori cum ar fi: frasinul, paltinul, stejarul, carpenul, alunul, cel mai răspandit dintre toate foioasele fiind fagul. Vegetaţia de luncă este caracteristică terenurilor din lunca apelor. Flora lemnoasă este reprezentată de salcii şi plopi.
Vegetaţia naturală a fost înlocuită cu vegetaţia de cultură. Astfel sunt dealurile cu paşuni şi fâneţe-1950 ha, vii şi livezi 280 ha şi terenul arabil-2250 ha, cultivat în principal cu cereale.

Riscuri naturale
Principalele riscuri naturale sunt creeate de inundaţii, care apar periodic în lunca Someşului Mic in porţiunile neîndiguite din amonte de Mica. Localităţile afectate de inundaţii sunt Mănăstirea, Mica si Sînmărghita.
Alunecări de teren se întâlnesc in special pe versanţi, înspre culmile lor superioare în părţile defrişate, unde se observă denivelări datorită unor alunecări mai vechi, care in prezent par a fi stabilizate.
In intravilanele existente avem alunecări de teren in Sinmărghita, porţiunea cuprinsă între drumul judeţean şl cimitir, şl în Mănăstirea, marginea nord - estică a localității.

Înapoi


S.V.S.U.